Plăcintă cu mere

Revenind la plăcinta mea de ieri, am două lucruri de evidențiat: nu e rețeta mea și niciodată nu iese treaba cu ‘făină cât cuprinde’.

De ce?

Inițial, mă gândisem să fac un tort de mere, că nu am făcut de ani de zile. Îmi place mult, deși iese complet neaspectuos, de fiecare dată!!!Am renunțat la idee, nu mai știam nici rețeta și nici nu aveam frișcă sau smântână în casă. Am optat pentru plăcinta cu mere, rețeta mamei mele. Dar, vă avertizez: dacă sunteți ca mine, nu vă demotivați la prima încercare. Nici măcar la primele 10. De ce? Păi, partea cu ‘făină cât cuprinde’, îmi strică munca de fiecare dată. Nu știu la alții, dar la mine cuprinde făină până ajunge atât de tare că poate fi considerată armă albă… Știți ce zic?

Acum, pentru mama, care face totul ‘din ochi’, mai simplu de așa, nici că se poate. Pentru mine, în schimb, Hmmm… well, pot spune doar că e bine că sunt perseverentă. În orice caz, vă las rețeta mai jos, și vă urez succes

Aluat:

  • 1 cană de lapte
  • 1 cană de ulei
  • 1 cană de zahăr
  • 2 ouă
  • 1 praf de copt
  • Făină cât cuprinde(!?!)

Se amestecă toate Ingredientele și se formează un aluat care nu se lipește de mâini. Se pune la frigider.

Mere:

Se iau 4-5 mere potrivite și se dau pe răzătoare. Apoi, se adaugă zahăr (2 linguri) și se călesc în puțin unt, până prind culoare. Se ia aluatul, se împarte în două părți egale și se întind foile de plăcintă. Se pune o foaie în tavă(pe hârtie de copt), apoi se pune puțin griș, se storc merele de zeamă și se Adaugă peste. Eu am pus apoi Scorțișoară și încă puțin griș, și la final, a doua foaie. Am copt cam 40 de minute la foc potrivit. (La cuptor de aragaz clasic, la foc mediu)

Pentru orice nelămuriri, puteți să îmi scrieți. Nu promit să știu să răspund, dar sigur mă voi bucura de mesaj.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *