Mama, NU! Mama, NU!

Mai nou, nu mai sunt doar „Mama”, sunt “Mama, NU! Mama, NU!”.

Dacă deschid ușa înaintea lui, urmează un “Mama, NU! Mama, NU!” dezaprobator, însoțit de o strâmbătură de nas și un “Nț,nț!”. Asta denotă faptul că am făcut, ceva, greșit.

Urmează să închidă el ușa, la loc, și să o deschidă așa cum trebuie. Ca să ne lămurim, e același deschis, doar că e făcut de cine trebuie, de această dată.

La fel și cu aranjatul pernei, cu pornitul apei la chiuvetă, cu încălțatul papucilor și orice altceva fac eu “greșit” în activitatea noastră de zi cu zi.

Inclusiv la masă, dacă nu îi dau lingurița care trebuie(din cele 6 identice), îmi arată dezamăgit cu strâmbat de nas și exprimat un “Nț,nț!”,  și nelipsitul “Mama, NU! Mama, NU!”.

E un drăguț, evident. Expresia lui de om mare, cum își arată nemulțumirea și dorința de avea el puterea și controlul…

Atâta timp cât nu afectează siguranța lui sau a altcuiva, nu mă opun. E liber să închidă ușa și să o deschidă de 30 de ori, dacă asta îl face fericit.

Își poate alege oricare din perechile de șosete, pantaloni sau body…

Poate rearanja jucăriile și cărțile sub formă de grămadă organizată, prin toată camera.

E greu să fii mic într-o lume așa mare, cu oameni care nu par să se supună unor planuri deja stabilite de alții.

Dacă ar fi după mine, aș spune că e greu să fii și om mare și să trebuiască să te supui unor planuri deja stabilite de alții…

Și, mai nou, am (re)descoperit că e bine să ne ușurăm viața, să alegem lucrurile mai simple, să lăsăm existența să curgă după bunul plac.

Cu cât m-am opus mai tare, cu atât mai mult am avut de muncă. Și, de cele mai multe ori, a fost degeaba sau spre dezavantajul meu…

Așa că, daca „Mama, NU!” este noua mea poreclă, o îmbrățișez cu bucurie. Iar dacă scaunul trebuie să stea aliniat exact lângă margine, la milimetru, așa să fie.

Photo by Maksim Goncharenok from Pexels

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *