Îi ador micile fixuri

Îi ador micile fixuri! Atunci când nu mă scot din sărite, evident! 

Mă uit la el cum ridică de jos cartea și o duce la raft. Îmi vine să-mi dau una peste cap; cum de nu m-am gândit? 

Când ai un copil fooooarte atent la detalii, evident că nu poate merge să facă baia de seară și să lase cartea deschisă pe jos. Pauză: Mamele perfecte, care au mereu curățenie și ordine în casă, pot să dea acum dezaprobator din cap pentru că era o carte deschisă pe jos. Mulțumesc! 

Revenind…

Atunci când nu putem continua joaca dacă am deschis, eu, ușa. Trebuie închisă la loc și deschisă de el. Ok, putem continua!

Sau, dacă a picat o bucată de pâine pe jos, trebuie oprit procesul de hrănire pentru a fi aruncată la coșul de gunoi. În acel moment! 

Săpuniera trebuie așezată fix în același loc, altfel nu se poate șterge pe mâini. Fix unde era!

Când nu poate lua o gură de mâncare, pentru că s-a așezat o muscă pe geam, pe exterior. Trebuie înlăturată, corespunzător! Acum, geamul este liber, hai să mâncăm. 


Zeci de momente, în fiecare zi. Lucruri mărunte, care ne amuză sau ne scot din minți…depinde de moment al zilei. Și de starea noastră de spirit.

Daaarr… Îi ador micile fixuri, cum îl ador, cu totul. Și când insistă mult cu ceva, deseori e cu un scop bine definit. Ca atunci, când mi-a cerut să îl țin la piept.

El, mereu, ne arată, așa cum poate, așa cum știe. Deseori, suntem atenți și înțelegem. E un omuleț mai mic, nu știe încă să se exprime verbal, dar …Oh! și când va învăța….


Photo by Devon Rockola from Pexels

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *